Și iarăși noi ne regăsim în anotimpul primăverii
Anotimpul renașterii, de altfel
Anotimpul în care natura devine cel mai frumos lucru:
Își deschide brațele să ne primească în blânda sa îmbrățișare
Și avem noi iarăși lacul: plin de sentimente, de vechi lacrimi
Iar acum, de reflexia zâmbetului meu
Luna Aprilie e aici sa ne încânte,
Atât pe mine cât ci pe voi
Să luam un moment să apreciem viața:
Să stăm la umbra pomului de odinioară, să stăm în pace...
Soarele îmi surâde strună, iar razele lui și mai și
Iar când e timp de semilună, lumina mă găsește tot aci
Iar astăzi suntem iarăși încântați de vechiul peisaj,
Un zâmbet blând pe fața noastră...
Suntem altfel...
Într-un continuu picaj
Picaj în unde oare?
În lacul cu emoții, în a lui splendoare
Să ne regăsim pe noi o' iarăși dragă
Să ne bucuram de zi din nou... ca-n vremile de vară
Și nu e-un astfel de peisaj,
Frumos și minunat,
Fără strălucitorul chip al tău,
Reflectat ușor de iaz
Mă uit în sus și văd pe tine:
Cuprinsă de magia primăverii,
Strălucești atât de tare
Iradiezi lumina peste tot în jurul tău
Acest boboc a înflorit,
Iar din toată câmpia de flori,
Se distinge cel mai tare...
Liniștitoarea briză a vântului ne mângâie pe amândoi,
În timp ce dansu-l continuăm
Prin ploaia razelor din noi:
Pot vedea clar acum, nu mai sunt orbit
Și pot fi sigur că acum vreau sa te întreb:
Vrei să ne continuam dansul sau nu?